suntem dor bestii,nu stim sa iubim pentru k nimeni nu ne-a invatat..
treim cu telefoane,messenger iar comunicarea este zero..
traim din iluzii oferite de televizor..din cantece pentru suferinta..
din motivele lor k nu mai suntem instare sa gandim pentru noi..
si suntem mintiti..si acceptam.pentru k noi sintem ceace vor ei..
si totusi vorbim de dragoste..de iubire..dar nu stim ce este..
o vedem in filmelo lor in emisiunile lor si suntem convini k asa e..
ne ijuram parinti,ii scuipam si ii ignoram..ii uram cand ne spun ceace e bine..
si credem k stim tot..k le-am vazut pe toate..k le-am trait pe toate..
dar in realitate suntem doar niste tanci rasfatati..
iar prieteni nostri sunt niste desene animate...nist ilizii arate de timp..
de ei...
dar le iubim si traim in ele..intr-un film..si speram..
dar nu e vina noastra...nu a avut cine...pate ka parinti au fost ocupati..
cu un serviciu...
sau nu stia ce sa puna pe masa.sau cum sa plateask datoria sau chiriile...
nu vroiau sa ne vada...sau k traim asa cum au facuto ei..sa ne fie mai bine..
si ei ne-au ignorat..ne-au abandonat..
si cu noi cine a stat...
el...televizoru...radioul...muzica..
cine...?
nimeni..nu o sa stim niciodata..
nimeni..